S-o valsez s-o curtez. Urîtania!

Să-i sărut milionul de dește

să-i șoptesc în cercel franțuzește

s-o servesc cu pîinică de Spania.

Veni moartea la mine. Grijania!

împroșcînd cu pisici roșii ca flăcările

întunericul neorealist.

Fierbe orașul sub fosforul lor pofticios

sărutul miroase dulceag a pucioasă,

gravide-ar pluti dintr-o dată prin cameră

de n-ar fi greoii saci cu nisip

cîrtitori în fața televizorului

suflînd în supele veșnice.

Trec roiuri de fluturi pe sub fustele fetelor

și mîna-mi cade grea de polen.

O mică termocentrală instalată în gura proștilor

ar da acum randamentul deplin

(indolent și sărac nici măcar nu mi-e frică).

Un copil urinează pe turla bisericii

și Dumnezeu primește jetul lui cald

ca o alinare pe un călcîi reumatic.

Cartoful putred zvîrlit pe maidan

scoate și el puțica lui verde

ca un semn de democrație a naturii.

mi-am legat cobza de par

și-am intrat în crîșma lată

cu iapa dezacordată.

Și la masă cînd să șed

masa alăpta un ied,

ptiu capră cu trei picioare

tolănită sub pahare,

paște-m-ai pînă-n călcîi,

pune-mi-ai mormîntu-n cui,

că mi-e cald și mi-e prea mică

blana ta de scîndurică.

dar marţea pe dîra melcului

dădui peste crocodilul senil

peste vechilul înhămat la şaretă

gust de tămîie şi scîndură împrăştia apa

şi slujnica morarului se umflase de drojdie

şi-o greblă aduna ţăranii adormiţi pe arie

şi venea caravana

şi filmele mute îmi dezlegau limba

şi strigam crocodilului să intre-n cochilie

şi fluieram calul încîlcit în socoteli

şi dibuiam pruncul lepădat în fîntînă

dar popa cînta, primarul vorbea, plutonierul gîndea

şi oraşul duduia vesel ca o batoză cu ţăranii în pîntec.

Miercurea se sfîrşi războiul

joia începu electrificarea

vinerea lămpile puneau întrebări

sîmbăta se lăsă întunericul

şi duminica nu se mai vedea, nu se mai vedea.

peşti vopsiţi de Domnul în ocean,

arta însă îşi va mînca artiştii,

chiriaşii din Leviathan,

opăriţi de fierea şi oţetul

gloriei ce-şi papă propriii pui,

ard şi ei frumos ca spermanţetul

cînd deja nu poţi să le-o mai spui.

aidoma țărilor exportatoare de ceai

vino ecuatorială și plină de emisfere

și întreabă-mă: ce-ai?

N-o să-ți spun că benzinăria nu-i benzinărie

că un ins șoptea într-o albină de fier

că a fi înger nu-i o meserie

că o să pier.

Ci-adulmecîndu-ți mireasma porumbului,

lîna sălbăticită în plovăr,

o să-ți strig că sînt vărul Columbului

și-o să te descopăr.

se plictisește într-o zi și inventează șoareci și gîndăcei,

numai singurătatea mea nu inventează nimic.

Cu o greață lipsită de imaginație

ca un naturalist miop

încerc să reconstitui dintr-o mănușă desperecheată

animalul preistoric al dragostei noastre:

hu hu, face el, vîj văj

jii jii, uruie ca sputnicul păcii,

trosc trosc vu vu vu vu

vu vu vu vu vu vu

fîssss…

Este-n noi o spaimă care ne doboară
bate vînt din lucruri poate dinadins,
sufletu-i o luntre poate spre odinioară
carnea dulce vîslă, ochiul necuprins.

Rupți din soare-s mînjii, îi așteaptă hățul,
gloria căruței – glorie pe roți,
ochelari de piele mărginind ospățul
fără ca privirea să-nflorească-n părți.

Noi vom umple caii, gata de plecare,
adunați în plasa ierburilor vechi,
steaua cea aleasă poate fi oricare -
în singurătate alergăm perechi.

]]> http://scumpishoriiluidinescu.wordpress.com/2008/03/03/fuga-in-doi/feed/ 0 kidd Excursion into philosophy http://scumpishoriiluidinescu.wordpress.com/2008/03/03/evadatul/ http://scumpishoriiluidinescu.wordpress.com/2008/03/03/evadatul/#comments Mon, 03 Mar 2008 22:19:29 +0000 kidd http://scumpishoriiluidinescu.wordpress.com/2008/03/03/evadatul/ ]]>

Păstrează pentru tine bucățile de zahăr

du-te de nas tot timpul fii propriul tău dresor

fiindcă începe toamna să semene cu-n lagăr

și tu ca evadatul pîndit din foișor

vezi peste tot doar pepeni vărgați și ploi lampante

pîrîu în uniformă cartofii în tranșei

parcă s-ar stinge galeș elveția din plante

nimic nu e neutru deci totul e cu ei.

atunci și tu ești gata să-ți faci castel din stambă

să-ți vinzi prea ieftin plînsul și să te-nchini la uși

distrat ca o albină care confundă-o lampă

cu stupul și-și depune polenul în cenuși.

]]> http://scumpishoriiluidinescu.wordpress.com/2008/03/03/evadatul/feed/ 0 kidd Stairway at 48 rue de Lille, Paris 1906