Scumpishorii lui Dinescu

Prună arsă vai și-amar

mi-am legat cobza de par

și-am intrat în crîșma lată

cu iapa dezacordată.

Și la masă cînd să șed

masa alăpta un ied,

ptiu capră cu trei picioare

tolănită sub pahare,

paște-m-ai pînă-n călcîi,

pune-mi-ai mormîntu-n cui,

că mi-e cald și mi-e prea mică

blana ta de scîndurică.

Lunea ca lunea

dar marţea pe dîra melcului

dădui peste crocodilul senil

peste vechilul înhămat la şaretă

gust de tămîie şi scîndură împrăştia apa

şi slujnica morarului se umflase de drojdie

şi-o greblă aduna ţăranii adormiţi pe arie

şi venea caravana

şi filmele mute îmi dezlegau limba

şi strigam crocodilului să intre-n cochilie

şi fluieram calul încîlcit în socoteli

şi dibuiam pruncul lepădat în fîntînă

dar popa cînta, primarul vorbea, plutonierul gîndea

şi oraşul duduia vesel ca o batoză cu ţăranii în pîntec.

Miercurea se sfîrşi războiul

joia începu electrificarea

vinerea lămpile puneau întrebări

sîmbăta se lăsă întunericul

şi duminica nu se mai vedea, nu se mai vedea.

Pe la cinci cînd zăpada începe ușor să prospere

aidoma țărilor exportatoare de ceai

vino ecuatorială și plină de emisfere

și întreabă-mă: ce-ai?

N-o să-ți spun că benzinăria nu-i benzinărie

că un ins șoptea într-o albină de fier

că a fi înger nu-i o meserie

că o să pier.

Ci-adulmecîndu-ți mireasma porumbului,

lîna sălbăticită în plovăr,

o să-ți strig că sînt vărul Columbului

și-o să te descopăr.